Linie de pauză
Acest articol sau această secțiune are bibliografia incompletă sau inexistentă. Puteți contribui prin adăugarea de referințe în vederea susținerii bibliografice a afirmațiilor pe care le conține. |
Linia de pauză („–”) este semnul grafic de punctuație care marchează pauza dintre diferitele părți ale propoziției, dintre propoziții și fraze.
- Se folosește în interiorul propoziției sau al frazei, pentru a delimita cuvintele sau grupul de cuvinte și construcțiile intercalate sau apozițiile explicative:
„Moșneagul nostru [–] Ilie Aldea a lui Iona [–] era un om vechi.” SADOVEANU, O. V 50[2]
- De multe ori pauza creată de o atitudine afectivă a vorbitorului, de o intonație deosebită, este notată prin linia de pauză. Asfel în:
„Bătrâna trecu înainte liniștită, pe nesimțite [–] o umbră.” SADOVEANU, O. I 46 [3]
pauza așezată înaintea unei explicații atrage atenția asupra ei și marchează totodată o schimbare a intonației. Toate aceste funcțiuni nu le poate îndeplini, în cazul de față, virgula.
- Uneori se pune linie de pauză înaintea unei comparații care nu e introdusă printr-un adverb (de obicei ca). Astfel de comparații se numesc asindetice:
„Pe pod, morarul freca piatra: Barbă sivă, sprâncene de mușchi uscat, nasul [–] cioc de cucuvaie...” GALACTION, O. I 47[4]
- Linia de pauză marchează, în construcțiile eliptice, lipsa predicatului sau a verbului copulativ:
„În stânga [–] margine de pădure, până în râpa unui pârău.” SADOVEANU, N. P 166[5]
- Uneori linia de pauza este echivalentă cu doua puncte, acesta mai cu seamă când precede o explicație:
„Galaxii după galaxii se repetă în Cosmos, la fel ca moleculele unui gaz, dând concretețe conceptului complex de – metagalaxie.” Magazin VII, 1978, nr. 1090.[6]
Linia de pauză se obține, în programul Word, astfel: După apăsarea tastei NumLock, se tastează Alt+0150.
Linia de pauză se numește „En Dash” și are codul Unicode U+2013.
Vezi și
modificareNote
modificare- ^ Academia Republicii Socialiste România: Institutul de lingvistică din București, Îndreptar ortografic, ortoepic și de punctuație, ed. a II-a, București: Editura Academiei Republicii Socialiste România, 1965, p. 75
- ^ Îndreptar ortografic, ortoepic și de punctuație, ediția a I, ediția a II-a, ediția a III-a, ediția a IV-a, ediția a V-a , Academia Română, Institutul de Lingvistică Iorgu Iordan, București 1960, 1965, 1971, 1983, 2001
- ^ Ibid.
- ^ Ibid.
- ^ Ibid.
- ^ Sergiu Drincu, Semnele ortografice și de punctuație în limba română, Ed. științificǎ și enciclopedicǎ, 1983
Bibliografie
modificare- Îndreptar ortografic, ortoepic și de punctuație, ediția a I, ediția a II-a, ediția a III-a, ediția a IV-a, ediția a V-a , Academia Română, Institutul de Lingvistică Iorgu Iordan, București 1960, 1965, 1971, 1983, 2001
- Sergiu Drincu, Semnele ortografice și de punctuație în limba română, Ed. științificǎ și enciclopedicǎ, 1983