Elena Farago
| Acest articol sau această secțiune are bibliografia incompletă sau inexistentă. Puteți contribui prin adăugarea de referințe în vederea susținerii bibliografice a afirmațiilor pe care le conține. |
| Elena Farago | |
 | |
| Date personale | |
|---|---|
| Nume la naștere | Elena Paximade  |
| Născută | [2] Bârlad, Tutova, România[3] |
| Decedată | (75 de ani)[4][5] Craiova, România[6] |
| Părinți | Francisc Paximade Anastasia Thomaide |
| Căsătorită cu | Francisc Farago |
| Copii | Cocuța, Mihnea (adoptat) |
| Cetățenie |  România |
| Ocupație | scriitoare de literatură pentru copii[*] traducătoare scriitoare poet |
| Limbi vorbite | limba română |
| Pseudonim | Fatma[1] |
| Activitatea literară | |
| Activă ca scriitoare | 1898 - 1954 |
| Specie literară | reportaj, poezie, poem |
| Operă de debut | 1898 - reportaj 1899 - poemul "Gândul trudiților" în ziarul România muncitoare |
| Opere semnificative | Șoapte din umbră, Traduceri libere, Șoaptele amurgului, Din traista lui Moș Crăciun |
| Note | |
| Premii | • 1908 - Premiul „Adamachi” al Academiei Române • 1920 - Premiul „Adamachi” al Academiei Române • Medalia „Bene Merenti” |
Modifică date / text  | |
Elena Farago (n. 29 martie 1878, Bârlad – d. 4 ianuarie 1954, Craiova) a fost o poetă română care a compus poezii pentru copii. Creațiile cunoscute sunt „Cățelușul șchiop”, „Gândăcelul”, „Cloșca”, „Sfatul degetelor” și „Motanul pedepsit”.
Date biografice
modificareS-a născut pe 29 martie la Bârlad în familia Francisc și Anastasia Paximade. În anul 1890 a rămas orfană de mamă și a fost nevoită să se ocupe de îngrijirea surorilor mai mici. În 1895 Elena a rămas și fără tată, ceea ce a dus la plecarea ei la București, unde a locuit la un frate mai mare. S-a angajat ca guvernantă la familia lui Ion Luca Caragiale, unde a luat contact cu literatura clasicilor. Tot aici l-a cunoscut pe Francisc Farago, cel care avea să-i devină soț. Elena Farago a debutat în 1898 cu un reportaj, pe care îl semnează Fatma. În 1902 publică prima poezie în ziarul România muncitoare.[7]
În anul 1906, Elena Farago publică primul său volum de poezii, Versuri, la îndemnul lui Nicolae Iorga, a cărui prietenă și confidentă a fost.[8] Din 1907 se stabilește la Craiova, unde o vor găsi evenimentele sângeroase ale acestui an, iar din cauza afilierii ei la mișcarea țărănească a fost arestată și eliberată numai la intervențiile lui Iorga. În această perioadă l-a adoptat pe fiul său, Mihnea. În 1913 se va naște fiica Elenei, Cocuța.
Elena Farago este laureată de către Academia Română cu Premiul „Adamachi” pentru volumele Șoapte din umbră (1908) și Traduceri libere (1908), iar apoi pentru volumele Șoaptele amurgului, Din traista lui Moș Crăciun, apărute în 1920.
În 1921 este numită director al Fundației „Alexandru și Aristia Aman” din Craiova, fundație pe care o va conduce până în 1954.[9] Elena Farago a avut contribuții deosebite în ceea ce privește regulamentul de organizare și de funcționare al bibliotecii, fișarea cărților și ținerea unei evidențe corecte de aranjare a publicațiilor în rafturile bibliotecii, de completare a colecțiilor prin achiziții și donații. În 1922 fondează la Craiova, împreună cu Ion B. Georgescu, C. Gerota, Ion Dongorozi, C.D. Fortunescu, revista literară Năzuința, la care au colaborat: Simion Mehedinți, Ion Barbu, Perpessicius, Victor Eftimiu, Camil Petrescu, Mihail Dragomirescu. De asemenea a patronat și revista educativă pentru copii și tineret Prietenul Copiilor (1943-1946).
Elena Farago s-a stins din viață în 1954 la Craiova, după o lungă suferință.
Distincții
modificare- Premiul „Adamachi” din partea Academiei Române pentru volumele Șoapte din umbră (1908) și Traduceri libere (1908), apoi pentru volumele Șoaptele amurgului (1920) și Din traista lui Moș Crăciun (1920).
- Premiul „Neuschotz” al Academiei Române (1927) pentru Ziarul unui motan (1924)
- Premiul Internațional „Femina” (1924)
- Premiul Național pentru Literatură (1938)
- Medalia „Bene Merenti” - clasa I și „Ordinul Meritul Cultural” - Cavaler clasa a II-a din partea regelui Carol al II-lea pentru merite literare.
Volume de versuri
modificareVolume pentru copii (versuri și proză)
modificare- Pentru copii (2 volume: I 1913, II 1920), București, Editura Ramuri, 1912;
- Copiilor (1913)
- Din traista lui Moș Crăciun (1920)
- Bobocica (1921)
- Să nu plângem (1921)
- Să fim buni (1922, proză)
- Ziarul unui motan (1924, proză)
- Într-un cuib de rândunică (1925, proză)
- A ciocnit un ou de lemn (1943)
- Într-o noapte de Crăciun (1944)
- 4 gâze nazdravane (1944)
- Cățelușul șchiop, București, Editura Ion Creangă, 1989.
Traduceri
modificare- Maurice Maeterlinck, Justiția, traducere de Elena Farago, București, Editura Alcalay, 1915.
- Maurice Maeterlinck, Pasărea albastră, Craiova, Ramuri, 1920.
- Anatole France, În anul 2270, București, Adevărul (s.a.)
În alte limbi
modificare- Flori târzii (Kései virágok, traducere în limba maghiară de Fekete Tivadar. În: Szerelmes kert, 1924.[10]
Referințe
modificare- ^ (PDF) http://www.bibliotecadeva.eu/periodice/romlit/1976/11/romania_literara_1976_11_48.pdf Lipsește sau este vid:
|title=(ajutor) - ^ Prabook, accesat în
- ^ Èlena Farago, Enciclopedia Sapere
- ^ Elena Farago, Prabook
- ^ Hrvatska enciklopedija[*] Verificați valoarea
|titlelink=(ajutor); - ^ Elena Farago, Hrvatska enciklopedija[*]
- ^ Crăciun, Boris (). Elena Farago și copiii. Carte școlară ilustrată. Editura Porțile Orientului. p. 8.
- ^ Ghiorghe, Sabina (). „Elena Farago, poeta fără copilărie care a scris pentru copii: „viață de roman, subiect de dramă". A fost prietenă cu Iorga și angajata lui Caragiale”. Adevărul. Accesat în .
- ^ Crăciun, Boris (). Elena Farago și copiii. Carte școlară ilustrată. Editura Porțile Orientului. p. 20.
- ^ Domokos Sámuel, A román irodalom magyar bibliográfiája / Bibliografia maghiară a literaturii române, Irodalmi Könyvkiadó, Bukarest, 1966, pag. 480.
Legături externe
modificare- Casa memorială "Elena Farago" Arhivat în , la Wayback Machine.
- Versuri la Cercul poeților dispăruți: Elena Farago Arhivat în , la Wayback Machine.
- Personalitati: Elena Farago
- Poezii
- Elena Farago, poeta neuitată a vârstei de aur, 19 martie 2011, Adevărul
- Elena Farago - „viață de roman, subiect de dramă“[nefuncțională], 20 iulie 2009, Diac. Ioniță Apostolache, Ziarul Lumina