Cornel Dinu

 

Cornel Dinu a debutat la echipa din orașul natal, Metalul Târgoviște. La seniori a jucat numai pentru Dinamo București, având 454 de meciuri în Liga 1 și 53 de goluri marcate. Cel căruia i se spune „Procurorul”, în semn de apreciere pentru justețea opiniilor sale, a fost mulți ani căpitanul echipei naționale, pentru care a jucat de 75 de ori și a marcat 7 goluri. A fost titular în echipa României la Campionatul Mondial de Fotbal 1970.

S-a retras în 1983, devenind secundul lui Dumitru Nicolae, și împreuna au dus echipa lor de suflet până în semifinalele Cupei Campionilor Europeni, eliminând deținătoarea trofeului, Hamburger SV, după un miraculos 3-0 la București și o revenire de senzație în Germania, de la 3-0 la 3-2, prin golurile rămase în istorie ale lui Gheorghe Mulțescu și Cornel Țălnar.

În sezonul următor, Dinu devine antrenor principal, dar avea să termine pe locul doi, în spatele marii rivalei Steaua București.

În următorii ani a mai antrenat CS Târgoviște, ASA Târgu Mureș, Oțelul Galați, U Cluj și FC Olt, fără a câștiga însă vreun trofeu.

Între 1992-1993, Cornel Dinu a fost selecționerul echipei naționale de fotbal a României în campania de calificare la Campionatul Mondial de Fotbal 1994. Victoria cu Țara Galilor, 5-1 (5-0 la pauză), precum și înfrângerea dureroasă contra Cehoslovaciei (scor 2-5) aveau să fie momentele marcante din scurtul său mandat. După înfrângerea cu Cehoslovacia, Federația a decis să-l schimbe pe Cornel Dinu și pe secundul său Gino Iorgulescu, numindu-l selecționer pe Anghel Iordănescu, promovat la lot de pe banca Stelei.

După o perioadă în care a fost director la F.C. Național (1993-1995), „Procurorul” revine în antrenorat în 1996, la fosta sa echipă Dinamo București. Avea să câștige singurele trofee ca antrenor în cel de-al treilea mandat clubul din Ștefan cel Mare, între 1998-2001: titlul în 2000 și 2002 și Cupa României la fotbal în 2000 și 2001.

Dinu avea să revină la cârma echipei pentru o scurtă perioadă în sezonul 2002-2003, precum și în sezonul 2007-2008 ca director tehnic, în timp ce postul de antrenor avea să fie ocupat de către Cornel Țălnar.

În martie 2008 a fost decorat cu Ordinul „Meritul Sportiv” clasa a III-a, „în semn de apreciere pentru participarea la Turneul Final al Campionatului Mondial de Fotbal din anul 1970 din Mexic și pentru întreaga activitate”.^[4][5]

În ultimii ani, Cornel Dinu a îndeplinit funcția de administrator delegat al clubului Dinamo^[6] și a fost invitat permanent la diverse emisiuni cu temă fotbalistică.

Dinamo București

• Divizia A: 1970–1971, 1972–1973, 1974–1975, 1976–1977, 1981–1982, 1982–1983
• Cupa României: 1967–1968, 1981–1982

Individual

• Fotbalistul român al anului: 1970, 1972, 1974

Dinamo București

• Liga I

Campion: 1999-2000, 2001-2002

Vicecampion: 1984-1985

• Cupa României

Câștigător: 1999-2000, 2000-2001

• Fotbal - Tactica azi - în colaborare cu Ion V. Ionescu
• Fotbal - concepția de joc (Ed. Sport-Turism, 1982) - în colaborare cu Ion V. Ionescu
• Zâmbind din iarbă (roman autobiografic, ed. Minerva) noiembrie 2007
• Jucând cu destinul (Zâmbind din iarbă) - volumul II, noiembrie 2008

Cornel Dinu are un fiu, Cornel Ștefan Dinu, născut în 1988. Acesta a terminat liceul Teoretic „Jean Monnet” din București și apoi a urmat cursurile Facultății de Drept din cadrul Universității București.

 

La Wikicitat găsiți citate legate de Cornel Dinu.

• Profilul lui Cornel Dinu pe romaniansoccer.ro
• Legendele Fotbalului: Un „Procuror“ în fotbal, 18 noiembrie 2011, Marius Pitaru, Adevărul
• [1]
• [2] Arhivat în 26 august 2016, la Wayback Machine.

Interviuri

• "Sunt nascut in zodia Leului si am constructie psihica de invingator", Corina Pavel, Formula AS - anul 1999, numărul 344