Civilizația cicladică

 

Primele dovezi ale unor activități umane permanente în Ciclade dateazǎ din mileniul V î.en. Există dovezi mai timpurii, cum ar fi obiectele de obsidian din Melos ce s-au găsit în Grecia continentala (peștera Franchthi Argolida), care sunt datate din mileniul VIII î.en. Din perioada neolitică târzie sunt datate o mulțime de descoperiri din străvechile așezări urbane de pe insula Saliagkos din apropierea orașului Antiparos, ale cǎror ruine au fost gǎsite, în timp ce ruinele care s-au găsit în Cape Kefala datează din epoca timpurie a bronzului (3200 î.en.) Dezvoltarea culturii cicladelor a fost favorizatǎ de poziția geografică și clima favorabilǎ la granița dintre Grecia și sfera orientală. Ruine se găsesc în aproape toate insulele, chiar și în cele mai mici, indicând comunități mici, independente, cu caracter insular, care aveau însǎ teren arabil minim . Perioada timpurie este separatǎ în trei faze, care sunt denumite simbolic de locurile de origine a descoperirilor: Faza Grotta-Pelos (3200-2800 î.en.), faza Keros-Syros (2800-2300 î.en.) si faza Phylacopi I (2300-2000 î.en.).

În prima fază, casele erau construite pe dealuri joase pentru a fi protejate de inundații și de inamici și nu erau fortificate de ziduri. Locuitorii se ocupau cu activitǎți de pescuit.

În a doua fază, invaziile exterioare i-au determinat pe locuitori să construiască cetǎți protejate de ziduri pe dealuri mai înalte, casele fiind construite una lângǎ alta, delimitate de strǎduțe mici între ele (Kastri Syros, Naxos, Kynthos din Delos). Aceast proces implică pierderea controlului asupra mării și amenințarea unui inamic extern, poate Creta minoică.

În a treia fază, influența Cretei a fost puternicǎ, fiind stabilite așezǎri pe litoral (Milos-Filakopi I, Paros, Amorgos, Thera), constituind centre de conduită al comerțului cretan.

În perioada următoare, care a acoperit prima jumătate a mileniului III, numită perioada Mijlocie a Cicladelor (2000-1550 î.en.), s-au dezvoltat noi așezări costiere ca Melos (Filakopi II), Paros (Paroikia), Kea ( Agia Irini), Thera, Therasia, Delos, Tinos, Syros, Sifnos și Amorgos, influențând comerțul dintre Creta și restul Greciei. Cicladicii erau navigatori activi. Bărcile lor erau conduse de peste 50 de vâslași și le utilizau pentru apărare și comerț.

În perioada târzie a Cicladelor, civilizația a fost influențatǎ de dominația minoicǎ. Odatǎ cu distrugerea civilizației minoice - ca urmare a erupției vulcanului Thera (aproximativ 1520 î.en.) - au apǎrut pe scena Micenienii.

 

Cele mai cunoscute creații ale civilizației cicladice sunt idolii Cicladici: figurine ce reprezintǎ divinitǎți de sex feminin. Sunt uniforme în simplitatea și frumusețea lor. Idolii erei Cicladelor timpurii sunt caracterizate prin lipsa capetelor și membrelor . Formele plate, rotunjite au gâturi lungi și sunt în formǎ de vioarǎ. Idolii găsiți în apropierea de Plastiras sunt o excepție și descriu forme umane în întregime. În perioada cicladicǎ Mijlocie, erau produse figurine mult mai mari în dimensiune, iar artiștii cicladici începeau să le confere caracteristici realiste, cum ar fi capul înclinat. Mulți dintre acești idoli erau de sex masculin, deținând instrumente muzicale. Producerea idolilor s-a încheiat în aproximativ 2000 î.en. Cei mai mulți dintre idoli erau făcuti din marmură albă sau lut. Figurinele de sex feminin sunt considerate a reprezenta aspecte ale unei zeiței venerate de către localnici.