Sondă de aterizare

O sondă de aterizare (în engleză: lander) este o sondă spațială destinată aterizării pe suprafața unui obiect astronomic^[1]. În cazul corpurilor cu atmosfere, aterizarea are loc după intrarea atmosferică (sau mai exact pentru alte planete, reintrare atmosferică), iar sonda este primul vehicul care re-intră. În asemenea situații, lander-urile pot folosi parașute pentru a încetini și menține o viteză terminală scăzută. Unele rachete de aterizare de mici dimensiuni sunt deturnate chiar înainte de impact, pentru a reduce viteza acestuia. Aterizarea poate fi realizată printr-o coborâre controlată cu exercitarea presiunii impactului pe trenul de aterizare, cu posibilitatea adăugării unui mecanism de atașament post-aterizare pentru corpuri cerești cu gravitație redusă.

Atunci când un impact de mare viteză este planificat, sonda/lander-ul se numește sondă de impactare^[2] (în engleză Impactor).

Mai multe planete terestre au constituit destinația finală a sondelor lander și/sau a celor de impact: printre ele se numără planetele Marte, Venus și satelitul planetei Saturn, Titan. Din planete interioare sistemului solar, Mercur este singura care urmează încă să fie vizitată de o sondă de acest tip.

• en Andrew J. Ball, James R.C. Garry, Ralph D. Lorenz and Viktor V. Kerzhanovich, Planetary Landers and entry Probes, Cambridge University Press, 2007 ISBN 978-0-521-12958-9
• en Ball, Garry, Lorenz and Kerzhanovich (2006). „Planetary Landers and Entry Probes”. Mentenanță CS1: Nume multiple: lista autorilor (link)

• Meteorite Found on Mars Yield Clues About Planet's Past mars.jpl.nasa.gov

• Sondă spațială