Nistru
Nistrul (în ucraineană Дністер, transliterat: Dnister, denumiri antice – Τύρας în greacă și Tyras în latină; a nu se confunda cu fluviul Nipru) este un râu care izvorăște din Carpații ucraineni în apropiere de granița cu Polonia și se varsă în Marea Neagră.
Pe o scurtă porțiune marchează granița dintre Ucraina și Republica Moldova, după care intră în Republica Moldova. Pe malul său stâng se află regiunea separatistă moldoveană Transnistria, iar apoi râul devine din nou graniță între Moldova și Ucraina, înainte de a străbate teritorii ucrainene.
Se varsă în Marea Neagră prin Limanul Nistrului, pe teritoriul ucrainean. Printre altele, Nistrul este folosit pentru pescuit, transport de mărfuri și producerea de energie electrică.
Etimologie
[modificare | modificare sursă]Originea hidronimului poate fi explicată etimologic prin radicalele indo-europene dan – „râu” și istr – „curent rapid de apă”, denumirea însemnând la origine „râul care curge repede”, avându-se în vedere, probabil, cursul superior al râului, în Carpații Orientali. Râul Nistru apare în hrisoavele domnești din Moldova începând din prima jumătate a sec. al XV-lea (1425, 1430, 1445 etc.).[2]
Date generale
[modificare | modificare sursă] | Acest articol sau această secțiune are bibliografia incompletă sau inexistentă. Puteți contribui prin adăugarea de referințe în vederea susținerii bibliografice a afirmațiilor pe care le conține. |
- Lungime: 1.352 km
- Navigabil: 500 km
- Înălțimea la izvor: 1.000 m
- Debitul mediu multianual: 310 m³/s
- Suprafața bazinului hidrografic: 68.627 – 72.100 km²
Nistrul izvorăște în Carpații Orientali (pe versantul de nord-vest al Muntelui Rozluci, în Ucraina, la altitudinea de 760 m) și se revarsă prin limanul omonim în Marea Neagră. Sectorul superior al Nistrului se află în Ucraina.
În limitele Republicii Moldova, râul poate fi divizat în următoarele sectoare: de la Naslavcea (cea mai nordică localitate din Republica Moldova) până la Purcari, unde hotarul Republicii Moldova se întâlnește din nou cu al Ucrainei. În sectorul de mijloc, trece prin văi înguste și adânci, cu lățimea de 1,5–3 km și versanți puternic înclinați. Valea are, predominant, forma unui canion, fiind sculptată în roci dure (calcar, gresie, granit). Lățimea luncii variază de la câteva zeci de metri până la 1 km. În aval de la orașul Camenca, lunca este inundată de apele lacului de acumulare Dubăsari. Un rol deosebit în formarea albiei îl are ieșirea la zi a rocilor dure, care contribuie la formarea unor repezișuri și praguri, cele mai cunoscute fiind Cosăuți (raionul Soroca), unde în albie apar roci cristaline. Afluenții principali sunt cei de stânga (Camenca), și Răutul, afluent pe dreapta.
În cursul inferior valea râului se lărgește, atingând 16–22 km la vărsarea în liman. Versanții văii sunt asimetrici: cel drept este, în mare parte, puternic înclinat și înalt de 100–150 m, iar cel stâng mai domol, cu înălțimea de 30–70 m. Afluenții râului îi influențează regimul doar în perioada primăverii, când are loc topirea zăpezilor.
Afluenți principali
[modificare | modificare sursă]Dreapta: Bistrița, Strîi, Svicia, Sivka, Limnîția, Lukva, Răut, Ichel, Bîc, Botna.
Stânga: Strighivor, Vereșciția, Hnîla Lîpa, Zolota Lîpa, Strîpa, Siret, Nicilava, Dzvina, Zbruci, Jvancik, Smotrîci, Ușîția, Liadva, Iagorlâc, Cuciurgan.
Localități de pe Nistru
[modificare | modificare sursă]Principalele orașe străbătute sunt: Halîci, Hotin, Moghilău, Camenița, Otaci, Soroca, Camenca, Rîbnița, Rezina, Dubăsari, Criuleni, Grigoriopol, Tighina, Tiraspol și Slobozia.
Hidrocentrale
[modificare | modificare sursă]- Hidrocentrala de la Novodnistrovsk (regiunea Cernăuți, Ucraina)
- Hidrocentrala reversibilă de pe Nistru (lângâ satul Respopini, regiunea Cernăuți, Ucraina)
- Hidrocentrala de la Nahoreanî (regiunea Vinnîțea, Ucraina, vizavi de s. Naslavcea, r. Ocnița, Republica Moldova)
- Hidrocentrala de la Dubăsari (Republica Moldova)
Faună
[modificare | modificare sursă]Fauna ihtiologică
[modificare | modificare sursă]În râul Nistru, în sectorul de mijloc (de la barajul lacului de acumulare Novodnistrovsk până la barajul lacului de acumulare Dubăsari) și sectorul de jos (de la barajul lacului de acumulare Dubăsari până la mare), au fost identificate circa 140 de specii de pești:[3][4]
|
|
Date istorice
[modificare | modificare sursă]Harta lui Claudius Ptolemeu (sec. II) indică prezența a 5 cetăți de-a lungul Nistrului – Eractum, Vivantavar, Clepidava, Maetonium și Caraduum[5].
Împăratul bizantin Constantin al VII-lea Porfirogenet la mijlocul secolului al X-lea, menționa că „pe partea aceasta a râului Nistru (râu identificat și confirmat de istoricul Gheorghe Postică) se observă unele urme de biserici și cruci, săpate în gresie”.[6] Textul complet: ..."Dincoace de fluviul Nipru, înspre partea Bulgariei, lângă malurile fluviului, există cetăți părăsite: prima este cetatea numită de pecenegi Aspron (=Albă), deoarece pietrele sale par albe; a doua cetate se numește Tungate, a treia Cracnacate, a patra Salmacate, a cincea Sacarate și a șasea Gieucate. În clădirile acestor cetăți vechi se găsesc urme de biserici, cruci tăiate și piatră poroasă; de aceea unii cred că romanii au avut cândva locuințe în locurile acelea.”
Varegii făceau dese incursiuni spre Constantinopol, de comerț sau de pradă, folosind bărci construite dintr-un trunchi de copac și foloseau cursurile râurilor Nistru și Nipru. Constantin Porfirogenetul a menționat că de la gura de vărsare a acestor râuri, varegii navigau numai pe lângă malul mării, făcînd escale la Aspron (Cetatea Albă) apoi la Sulina, fiind urmăriți îndeaprope de pecenegi. La fiecare escală, varegii debarcau și se păzeau de atacurile pecenegilor. După Sulina mai făceau escale la Conopa (lângă lacul Razelm lângă deltă), Constanța și Varna[7] De aici rezultă că drumul de la varegi la greci avea escale pe lângă Nistru și în Dobrogea actuală.
Pe o piatră comemorativă de pe insula Gotland, din localitatea Sjonhem, din secolul al XI-lea, se pomenește că varegul Rodfos, probabil o căpetenie vikingă, a fost omorât de ”blakumen în timpul călătoriei în străinătate” (blakumen este numele dat vlahilor/românilor de către varegi). Cel mai probabil evenimentul a avut loc la răsărit de Carpați pe drumul de-a lungul Nistrului de la varegi la greci[8]
Monede arabe apărute în urma comerțului varegilor cu lumea arabă au fost descoperite lângă Nistru la Alcedar (2 monede), Echimăuți (19 dirhemi arabi din argint) dar și lângă Prut la Răducăneni (7 dirhemi arabi) și Bosia (ambele jud. Iași) [9]
Mențiuni literare
[modificare | modificare sursă]
Nistrul apare în mai multe scrieri literare. Urmăriți îndeaproape de o iscoadă domnească, fugarii lui Nicoară Potcoavă se îndreaptă, în romanul Șoimii (1904), spre Nistru, dorind să treacă în Polonia. Ei poposesc într-o noapte la hanul armeanului Ariton din apropierea graniței, dar hangiul anunță iscoada. Deoarece apele râului erau umflate în urma ploilor, grupul lui Nicoară Potcoavă este nevoit să dea o luptă crâncenă cu oștenii lui Petru Șchiopul în bălțile de pe malul Nistrului, iar Ștefan al Mariei și Gheorghe Stângaciu sunt uciși, fiind înmormântați în pământul strămoșesc, „în cântecul bătrânului Nistru”. Scriitorul descrie astfel acest râu: „prin pâcle, apele zgomotoase ale Nistrului sclipeau ca oțelul în luminile triste ale zorilor (...) Apele erau umflate, tulburi, și veneau pline de găteje, de trestii, de mănunchiuri de iarbă. De la malul celălalt veneau vâjâiri de unde: acolo era cumpănă, acolo apele mușcau malul gemând și acolo se căscau vârtejurile adânci. (...) Nistrul vâjâia în albia-i neguroasă; pâclele se risipeau, răsăritul se înflăcăra.”[10]
În romanul Nicoară Potcoavă (1952) al lui Mihail Sadoveanu, grupul lui Nicoară Potcoavă traversează Nistrul, în vara anului 1576, pe un pod umblător pe la vadul Lipșei, trecînd înspre Movilău. Scriitorul descrie astfel acest râu: „Au coborât în valea Nistrului la colibele de nuiele și lut, acoperite cu șovar, ale pescarilor. Năvoadele și oriile erau întinse în vânt, de pari strâmbi de salcie, ca să se usuce. Ciobăcile și luntrile erau pironite la țărmul cu apă lină. Dincolo se vedeau scruntare între sălcii bătrâne ș-un drumeag ce suia din râpa râului la malul înalt. Luciul lin trecea ca o oglindă întinsă răsfrângând nouri de scamă din înălțime.”[11]
Galerie de imagini
[modificare | modificare sursă]În Ucraina
[modificare | modificare sursă]-
Cursul superior, lângă Starîi Sambir, regiunea Liov.
-
Nistrul, la confluența cu afluentul Siret.
-
Râul, la Halîci.
-
Pod feroviar peste Nistru, la Zalișciîkî.
-
Nistrul, în apropierea orașului Camenița.
-
-
Nistrul, lângă satul inundat "Bakota".
-
Lacul de acumulare.
-
Nistrul, la poalele cetății Hotin.
-
Râul, lângă mănăstirea Liadova.
-
Nistrul, la Nahoreanî.
-
Nistrul, la Moghilău.
-
Râul, la Iampol.
-
Limanul Nistrului, văzut din satelit.
În Republica Moldova
[modificare | modificare sursă]-
Nistrul, în nordul Republicii Moldova
-
Râul, la Otaci
-
Nistrul, la Cosăuți
-
Nistrul, prin Soroca
-
Râul, la Camenca
-
-
Nistrul, la Rezina
-
Nistrul, la Țipova (raionul Rezina)
-
Râul, lângă Popencu (Stînga Nistrului)
-
-
Plajă la Vadul lui Vodă
-
Nistrul lângă Gura Bîcului, Anenii Noi
-
Nistrul, la Tighina
-
În Tiraspol
-
Pe timp de iarnă, la Tiraspol
-
Cursul inferior
Note
[modificare | modificare sursă]
- ^ http://www.statistica.md/public/files/publicatii_electronice/Mediu/Resurse_naturale_2013.pdf
- ^ Eremia, Anatol. Hidronimia Basarabiei. Originea și semnificația numelor de râuri. In: Limba Română . 2014, nr. 1 (223), pp. 80-89. ISSN 0235-9111.
- ^ Peștii Nistrului de mijloc și de jos (Ghid al păstrătorilor râului). Chișinău, 2013
- ^ „Ekaterina D. Vasil'eva. Main alterations in ichthyofauna of the largest rivers of the northern coast of the Black Sea in the last 50 years: A review. Folia Zool. – 52(4): 337–358 (2003)” (PDF). Arhivat din original (PDF) la . Accesat în .
- ^ , www.dacoromania-alba.ro http://www.dacoromania-alba.ro/nr84/situri_geto_dacice.htm Lipsește sau este vid:
|title=(ajutor) - ^ Constantine Porphyrogenito, De administrando imperio. În: Fontes Historiae Daco-Romanae, București 1970, pp. 657-671.
- ^ Fontes Historiae Daco-Romanae, vol. II, Institultul de studii sud-est europene, București,1970, p.661
- ^ Curta, Florin (2006). Southeastern Europe in the Middle Ages, 500-1250. Cambridge University Press.p.303. ISBN 978-0-521-89452-4.
- ^ Sorin LANGU, ASPECTE ALE CIRCULAȚIEI MONETARE ÎNTRE ANII 700 – 971 LA SUD ȘI EST DE CARPAȚI, Central and Eastern Europe online Library, Danubius, issue: 23 / 2005, pages: 43-55
- ^ Mihail Sadoveanu, Șoimii, Editura Militară, București, 1965, p. 130.
- ^ Mihail Sadoveanu, Nicoară Potcoavă, Editura Minerva, București, 1974, p. 206.
Bibliografie
[modificare | modificare sursă]- Nistrul la Apelemoldovei.gov.md
- Nistrul – al doilea Styx Arhivat în , la Wayback Machine. la Historia.ro
- Ziua Nistrului Arhivat în , la Wayback Machine. la Meteo.md
| ||||||||||||||||||||
