Locuțiune

Locuțiunea este, în gramatică și în lexicologie, un grup de cuvinte cu înțeles unitar care se comportă, din punct de vedere gramatical, ca o singură parte de vorbire. Locuțiunile fac parte din categoria mai mare a perifrazelor^[1].

Pentru a stabili dacă un grup de cuvinte este locuțiune, se pot aplica mai multe criterii, dar numai unele locuțiuni le îndeplinesc pe toate^[2]:

• Poate fi înlocuită cu un singur cuvânt (criteriu paradigmatic), ex. fr Il voyage en chemin de fer „Călătorește cu trenul” (literal „… pe calea ferată” / Il voyage en voiture „Călătorește cu mașina”.
• Nu respectă vreo regulă de construcție, de exemplu nu există determinant abstract asociat cu substantivul din ea (criteriu sintactic): fr avoir lieu „a avea loc”.
• Sensul ei este altul decât cel al componentelor ei considerate separat, sau este sinonimă cu un cuvânt (criteriu semantic): fr bande dessinée „bandă desenată”, ro aducere aminte – amintire, de valoare – valoros, -oasă, cine știe cine – cineva, a-și bate joc – a batjocori^[1].
• Conține un element care nu mai este folosit în limba actuală (arhaism), sau un regionalism neacceptat de varietatea standard a limbii în afara locuțiunii: ro a da buzna, în zadar^[3], fr d’ores et déjà „de-acum” (lit. „de-acum și deja”).
• Conține o formă flexionară neacceptată de standard în afara locuțiunii: a băga în sperieți, de-a prinselea, pe de lături^[3].

În unele limbi, precum româna sau franceza, există locuțiuni pentru aproape toate părțile de vorbire. Pentru română fac excepție, după unii lingviști^[4], numeralul și articolul, după alții^[5] numai articolul, locuțiuni numerale fiind considerate numeralele distributive (câte doi, câte trei, câte un sfert etc.).

Există, prin urmare, locuțiuni:

• substantivale: ro băgare de seamă^[1], fr chemin de fer „cale ferată”^[6];
• adjectivale: ro în floarea vârstei^[1], fr comme il faut „cumsecade”^[6];
• pronominale: ro vrute și nevrute^[1], fr quelque chose „ceva”^[6];
• verbale: ro a o lăsa moartă^[1], fr avoir lieu „a avea loc”^[6], hu harcot folytat „a duce o luptă”^[7], cnr voditi borbu „a duce o luptă”^[8];
• adverbiale: ro cu noaptea-n cap^[1], fr à son corps défendant „împotriva voinței sale” (lit. „apărându-și corpul”)^[6];
• prepoziționale: ro de față cu^[1], fr quant à „cât despre”^[6];
• conjuncționale: ro în schimb^[1], fr bien que „cu toate că”^[6];
• interjecționale: ro ți-ai găsit!^[1], fr Par exemple ! „Asta-i bună!” (lit. „De exemplu!”)^[6].

Există uneori paralelisme de structură între locuțiuni corespunzătoare unor părți de vorbire diferite. Exemple^[9]:

• cu toate acestea (locuțiune adverbială) – cu toate că (locuțiune conjuncțională);
• în jur (locuțiune adverbială) – în jurul (locuțiune prepozițională);
• înainte de (a) (locuțiune prepozițională) – înainte (ca) să (locuțiune conjuncțională).

Uneori asemenea paralelisme se creează prin derivare: a aduce aminte > aducere aminte, a băga de seamă > băgare de seamă și băgător de seamă^[9].

• Avram, Mioara, Gramatica pentru toți, București, Humanitas, 1997, ISBN 973-28-0769-5
• cnr Čirgić, Adnan; Pranjković, Ivo; Silić, Josip, Gramatika crnogorskoga jezika (Gramatica limbii muntenegrene), Podgorica, Ministerul Învățământului și Științei al Muntenegrului, 2010, ISBN 978-9940-9052-6-2 (accesat la 24 martie 2018)
• Constantinescu-Dobridor, Gheorghe, Dicționar de termeni lingvistici, București, Teora, 1998; online: Dexonline (DTL) (accesat la 24 martie 2018)
• fr Grevisse, Maurice și Goosse, André, Le bon usage. Grammaire française (Folosirea corectă a limbii. Gramatică franceză), ediția a XIV-a, Bruxelles, De Boeck Université, 2007, ISBN 978-2-8011-1404-9
• hu Hangay, Zoltán, Szövegtan (Textologie), A. Jászó, Anna (coord.), A magyar nyelv könyve (Cartea limbii maghiare), ediția a VIII-a, Budapesta, Trezor, 2007, ISBN 978-963-8144-19-5, pp. 521–554 (accesat la 24 martie 2018)

• Perifrază (lingvistică)
• Sintagmă