Fosilă

Acest articol sau această secțiune are bibliografia incompletă sau inexistentă. Puteți contribui prin adăugarea de referințe în vederea susținerii bibliografice a afirmațiilor pe care le conține.

Parte a seriei de articole despre
Paleontologie
Fosile Fosilizare Listă de fosile umane
Istorie naturală Biogeografie Extincție în masă Geocronologie Scara timpului geologic Istoria vieții Originea vieții Cronologia istoriei evolutive a vieții Fosilă tranzițională
Organe și procese Celulă Ochi Păr Sistem nervos Sex
Evoluția diferiților taxoni Păsări Cetacees Dinozauri Pești Ciuperci Oameni Insecte Mamifere Plante Reptile
Evoluție Introducere în evoluție Strămoș comun Arbore filogenetic Cladistică Clasificare biologică
Istoria paleontologiei Istoria paleontologiei Cronologie a paleontologiei
Ramuri ale paleontologiei Biostratigrafie Micropaleontologie Paleontologie moleculară Palaeoxilologie Paleobiologie Paleobotanică Paleoecologie Paleogenetică Paleolimnologie Paleopedologie Paleotempestologie Paleozoologie Palinologie Sclerocronologie Tafonomie
Categorie
v d m

Fosilă (din latină: fossilis, „dezgropat“; numit în germană și Petrefakt) este un termen utilizat pentru resturile sau urmele biologice ce au vârsta de peste 10.000 de ani în straturile Pământului. Această perioadă de timp corespunde perioadelor geologice de la începutul holocenului, iar în paleontologie pleistocen / holocen, urmele, sau resturile biologice ce provin după această perioadă sunt numite urme recente sau actuale. Unele fosile constituie resurse energetice deosebit de importante în formă de petrol, gaze naturale, sau din plante carbonizate în condiții speciale s-au format cărbunii. Prin anumite condiții de mediu se pot conserva parțial sau total corpurile animalelor sau plantelor preistorice, în unele cazuri se pot găsi excremente pietrificate, acestea fiind numite coprolite.

Fosila se mai poate defini și ca un organism sau rest dintr-un organism vegetal sau animal conservat in depozitele sedimentare din trecutul geologic al Pământului.^[1]

Chihlimbarul e rășina fosilizată a unor conifere de mult dispărute. Majoritatea chihlimbarelor au circa 70 de milioane de ani vechime și au fost la mare căutare în secolul XIX. Câteodată, în rășină erau prinse mici insecte, care s-au păstrat astfel foarte bine. Lemnul negru fosilizat, cunoscut drept gagat, a fost foarte popular în epoca victoriană, când era cioplit, șlefuit sau tăiat, fiind folosit mai ales pentru bijuterii de doliu.

Cele mai cunoscute fosile provin de la creaturi care au avut in organism părți dure - oase sau cochilii.

Termenul de "fosile vii" a fost introdus de Charles Darwin. În această categorie sunt cuprinse acele organisme animale sau vegetale ale căror corpuri, de-a-lungul unor foarte lungi perioade geologice, nu s-au schimbat sau s-au schimbat nesemnificativ. Cauza acestui fenomen constă în persistența îndelungată a biosferei în care au trăit, în lipsa concurenței, respectiv a dușmanilor biologici, și în izolarea lor geografică. Odinioară larg răspândite, populează astăzi numai regiuni restrânse. Unele specii, considerate demult dispărute, au fost redescoperite în ultimele decenii.

Exemple:

Floră:

• Feriga arborescentă (Cyatheales)
• Arborele pagodelor (Ginkgo biloba)
• Coada-calului (Equisetum)
• Cathaya argyrophylla, o specie de copac veșnic verde, din familia Pinaceae
• Welwitschia mirabilis
• Wollemie
• Metasequoia glyptostroboides, conifer rar din familia Sequoia, cu frunze căzătoare

Faună:

• Brahiopodele
• Peștele cu plămâni
• Tuatara (Sphenodon punctatus)
• Bichirul ornat (Polypterus ornatipinnis), pește osos primitiv
• Broasca purpurie (Nasikabatrachus sahyadrensis)
• Neopilina galatheae, moluscă primitivă
• Nautilidae

Înainte ca geologii să declare că Pământul avea milioane, și nu mii de ani vechime, au fost emise diferite explicații pentru fosile.

• Vechii greci credeau că craniile elefanților preistorici erau rămășițele ciclopilor, pentru că gaura din care ar fi ieșit trompa seamănă cu scobitura unui ochi de uriaș.
• Reptilele marine, ca ihtiozaurii, "dovedeau" existența "dragonilor marini". Ihtiozaurii mâncau belemite despre ale căror cochilii interne, în formă de glonț, se credeau că sunt trăsnete trimise din cer.
• În secolul XVIII, Johann Scheuchzer gândea că fosilele sunt dovada potopului biblic. El a interpretat fosila unei salamandre uriașe drept un om care se înecase.

În 1910, geologul Charles Dawson a descoperit la Piltdown Common, în Sussex, Anglia, fragmente de craniu, maxilar și dinți asemănători cu a unei maimuțe. 2 ani mai târziu, curatorul apartamentului de paleontologie al British Museum, Arthur Smith Woodward, a pretins că fragmentele reprezentau veriga lipsă în evoluția de la maimuță la om. Abia în 1954 testele au dovedit că era un fals. Craniul avea doar 600 ani, iar maxilarul și dinții aparțineau unui urangutan.

Fosilele care nu sunt rămășițe de plante sau animale, dar care duc dovezi despre organismele preistorice se numesc urme fosile și includ:

• Urme și amprente de labe lăsate de animale în sedimente, transformate apoi în roci.
• Tunele făcute de creaturi care săpau în sedimente, roci sau lemn care, apoi, s-au solidificat ori s-au umplut cu minerale.
• Fecale fosilizate și pietre din stomacul dinozaurilor.

Prima oară denumirea de fosilă a utilizat-o cercetătorul german Georgius Agricola în anul 1546 în tratatul său De natura fossilium , denumiri sinonime fiind Petrefakt și Pietrificări, nefiind clar diferențiat acest termen de minerale artefakte considerate frecvent concrețiuni de minerale fără a face legătura cu originea lor biologică.
Primul face această diferențiere și arată originea biologică (viețuitoare) a fosilelor este călugărul Nicolaus Steno și combate teoria de jocuri ale naturii.
Știința care se ocupă cu studiul fosilelor este paleontologia.
Unele forme de Amonit din grupa nautiloidelor sunt considerate ca forme aberante în încercarea de clasificare a fosilelor în:

1. Fosile la care s-a păstrat corpul viețuitoarelor preistorice (numai scheletul sau și părțile moi)
2. Fosile pietrificate care iau naștere prin impregnarea minerală ulterioară a corpului organismului
3. Fosile urme, sunt de fapt amprente rămase de la organismele vii, ca urma piciorului, resturi corporale, de hrană, excremente, ouă, sau cuib.

• După mărimea lor pot fi Macrofosile, Microfosile și cele mai mici numite Nanofosile văzute numai sub un microscop electronic.

Disciplina care se ocupă cu recunoașterea și cu modul și fazele de formare a fosilelor se numește Tafonomie.

Existența fosilelor a folosit la documentarea teoriei evoluționiste din biologie, ajutând în studiul speciilor dispărute ca: trilobiții, amoniții, feriga uriașă (cu semințe), sau dinozaurii, care mult timp au fost considerați ca jocuri ale naturii.

• 
  Amonit viu, desen istoric
• 
  Trilobit, cu o lungime de 1,5 cm
• 
  Scheletul extern fosilizirt a două insecte. În dreapta o larvă de libelulă. Se pot distinge clar cele 6 picioare. Lungimea mulajului e de 5 cm.
• 
  Cochilia amonitului este înlocuită prin mineralizare (impregnare) cu pirită. Lățime: 11 mm.

• Petrol
• Clasificarea dinozaurilor
• Fosilă vie

Caută „fossil” în Wikționar, dicționarul liber.

Wikimedia Commons conține materiale multimedia legate de Fossilien

• Mineralienatlas:Kapitel/Paläontologie
• Fossilien - Zeugen der Evolution
• Der Solnhofener Plattenkalk und seine Fossilien
• Community für Fossiliensammler
• Images of Plant Fossils
• Fossilfundstelle Ziegelei Vorhalle
• Relicvele vii ale preistoriei Arhivat în 20 noiembrie 2012, la Wayback Machine., 12 mai 2010, Revista Magazin