Dictator roman
| |||||||||
| Regatul Roman 753 î.Hr. – 509 î.Hr. | |||||||||
| Republica Romană 509 î.Hr. – 27 î.Hr. | |||||||||
| |||||||||
| Magistrați obișnuiți | |||||||||
| Magistrați extraordinari | |||||||||
| Oficii și titluri onorifice | |||||||||
| Politică și legislație | |||||||||
| modifică | |||||||||
În Republica Romană, la vreme de război se numea un dictator, un magistrat căruia i se încredințau puteri extraordinare.
Vechea denumire era magister populi. Acesta beneficia de drepturi nelimitate, imperium fără a fi silit să dea socoteală și fără coleg de funcție, pentru o perioadă maximă de 6 luni. Dictatorul îl numește pe ajutorul său, comandantul cavaleriei, magister equitum.[1]
Primul dictator a fost Aulus Postumius Albinus, în primul deceniu din secolul al V-lea î.Hr. Funcția de dictator a fost abolită în anul 202 î.Hr., atribuțiile sale fiind preluate de senatori. În anii următori titlul de dictator a continuat să fie folosit, dar numai simbolic.
Conotația negativă a termenului a apărut mai tîrziu. (V. dictatură.)
Note
[modificare | modificare sursă]- ^ Hermann Kinder și Werner Hilgemann, Atlas de Istorie Mondială, volumul 1, Editura RAO, pagina 75
