Bază (chimie)

Acizi și baze
Scara de pH (și pOH)
Acidimetrie  • Amfoter  • Constantă de disociere  • pH  • Reacție acido-bazică  • Soluție tampon  • Teoria acido-bazică
Acizi
Brønsted Carboxilic Lewis Anorganic Organic Tare Superacid
Baze
Brønsted Lewis Anorganică Organică Tare Superbază
v d m

În chimie, bazele (grec. βάση, - bază, fundament) sunt compuși anorganici sau organici care în soluții apoase disociază sau ionizează formând ioni de hidroxil -OH. Conform teoriei protolitice a lui Brönstead, bazele sunt acele specii chimice care acceptă protoni (H⁺ sau ioni pozitivi de hidrogen), ridicând astfel valoarea pH-ului soluției respective.

Ionii hidroxilici sunt ioni capabili de a capta protonii eliberați de un acid determinând neutralizarea amestecului. Conform teoriei electronice a acizilor și bazelor a lui Lewis, acizii sunt speciile chimice care cedează electroni, iar bazele sunt speciile chimice care acceptă electroni. Conform acestei teorii, bazele Brönstead sunt acizi Lewis, iar acizii Brönstead sunt baze Lewis. Cu cât un acid Brönstead este mai slab, cu atât el este o bază Lewis mai puternică, respectiv cu cât o bază Brönstead este mai slabă, cu atât ea este un acid Lewis mai puternic

Cele mai tari baze sunt hidroxidul de sodiu și de potasiu (în general, hidroxizii metalelor alcaline sunt baze tari), deoarece ionizează total în soluție apoasă. Bazele metalelor tranziționale sunt baze slabe, deoarece ionizează parțial în soluție apoasă.

• Cele mai multe baze sunt solubile în apă ca hidroxidul de sodiu sau amoniacul, cu excepția unora ca hidroxidul de aluminiu
• Sunt caustice producând descompunerea unor substanțe organice sau anorganice
• În combinație cu uleiuri sau grăsimi (lipide) are loc procesul de saponificare prin care se formează săpunuri și glicerină
• Bazele pot fi diluate cu apă, iar tăria bazei se modifică în funcție de gradul de diluție.
• Soluțiile bazice înroșesc indicatorul chimic numit fenolftaleină, îngălbenesc soluția de metiloranj sau albăstresc hârtia de turnesol.
• Bazele în combinație cu acizii se neutralizează reciproc.
• Bazele prin proprietatea lor caustică sunt periculoase dacă ajung în contact cu pielea sau ochii.

In general	${\displaystyle \mathrm {MOH\ \rightleftharpoons \ M^{+}+OH^{-}} }$		${\displaystyle \mathrm {B+H_{2}O\ \rightleftharpoons \ BH^{+}+OH^{-}} }$
Exemple	${\displaystyle \mathrm {Ca(OH)_{2}\ \rightleftharpoons \ Ca^{2+}+2\ OH^{-}} }$		${\displaystyle \mathrm {PO_{4}^{3-}+H_{2}O\ \rightleftharpoons \ HPO_{4}^{2-}+OH^{-}} }$
	${\displaystyle \mathrm {NaOH\ \rightleftharpoons \ Na^{+}+OH^{-}} }$		${\displaystyle \mathrm {NH_{3}+H_{2}O\ \rightleftharpoons \ NH_{4}^{+}+OH^{-}} }$
			${\displaystyle \mathrm {H_{3}C{-}NH_{2}\ +\ H_{2}O\ \rightleftharpoons \ H_{3}C{-}NH_{3}^{+}\ +\ OH^{-}} }$
			Nu s-a putut interpreta (MathML cu fallback pe SVG sau PNG (recomandat pentru browserele moderne și uneltele de accesibilitate): Răspuns incorect („Math extension cannot connect to Restbase.”) de la serverul „http://localhost:6011/ro.wikipedia.org/v1/”:): {\displaystyle \mathrm{+ \ H_2O \ \rightleftharpoons |} === Reacție de neutralizare === Reacția de neutralizare este reacția care are loc între un acid și o baza cu formare de sare și apa. În sens mai larg reacția de neutralizare poate fi definită ca reacția care are loc între o [[specie chimică]] (substanță sau ion) cu caracter acid și o specie chimică cu caracter bazic. Exemplele următoare ilustrează reacții de neutralizare: a. neutralizarea unui acid cu o bază: In reacția dintre [[NaOH]] (bază) și [[acid clorhidric]] rezultă [[clorură de sodiu]] HCl + NaOH -> NaCl + H2O In reacția dintre [[amoniac]] (bază) și [[acid clorhidric]] rezultă [[clorură de amoniu]]: : <math>\mathrm{NH_3 + HCl \ \rightleftharpoons \ NH_4Cl}} b. neutralizarea unui acid cu un oxid bazic 2HCl + CaO -> CaCl2 + H2O c. neutralizarea unei baze cu un oxid acid 2NaOH + CO2 -> Na2CO3 + H2O d. neutralizarea unui oxid bazic cu un oxid acid CaO + CO2 -> CaCO3 Sărurile rezultate pot avea un caracter acid, neutru sau bazic. Sărurile obținute prin neutralizarea acizilor tari cu baze tari au caracter neutru. Deci, clorura de sodiu este o sare cu caracter neutru. O sare cu caracter acid sau hidroliză acidă se obține prin reacția unui acid puternic cu o baza slaba, o astfel de sare este clorura de amoniu: HCl + NH4OH -> NH4Cl + H2O O sare cu caracter bazic sau hidroliză bazică se obține prin reacția unui acid slab cu o bază puternică, o astfel de sare este acetatul de sodiu. Acesta se obține prin reacția acidului acetic cu hidroxidul de sodiu: H3C-COOH + NaOH -> H3C-COONa + H2O. De multe ori, pentru obținerea sărurilor se folosesc în locul hidroxizilor, carbonații solubili. În acest caz, finalizarea reacției este indicată prin terminarea efervescentei, efervescenta fiind datorata degajării de dioxid de carbon. Pentru exemplificare, vedeți reacția dintre acidul sulfuric și carbonatul de sodiu: H2SO4 + Na2CO3 -> Na2SO4 + H2O + CO2. Vezi și [modificare | modificare sursă] Teoria acido-bazică Oxid bazic