Artă figurativă

Arta figurativă, sau figurativism, descrie lucrări de artă, în special picturi și sculpturi, care sunt în mod clar derivate din surse de obiecte reale, și sunt, prin urmare reprezentative, prin definiție.

Termenul „artă figurativă” este deseori folosit pentru a descrie ca o arta care reprezintă figura umană, sau chiar o figură animală, și, deși adeseori e cazul, nu este și neapărat așa:

„De la sosirea artei abstracte, termenul de figurativ fost folosit pentru a desemna orice formă de artă modernă, ​​care își păstrează puternic referințele la lumea reală.”

—^[1]

Pictura și sculptura, prin urmare, pot fi împărțite în categorii de figurativ, reprezentativ și abstract, deși, strict vorbind, arta abstractă este derivată (sau abstractizată), dintr-o sursă figurativă sau din altă sursă naturală. Cu toate acestea, termenul este folosit uneori ca sinonim pentru arta non-reprezentativă și arta non-obiectivă, de exemplu, arta care nu are nici o derivare din figuri sau obiecte.

Elementele formale, acele efecte estetice create prin proiecție, de care arta figurativă este dependentă, includ, linia, forma, culoarea, lumina și întunericul, masa, volumul, textura, și perspectiva,^[2], deși ar trebui să se precizeze că aceste elemente de proiectare, de asemenea, ar putea juca un rol important în crearea altor tipuri de imagini artistice - dspre exemplu arta abstractă, sau non-reprezentativă sau arta bi-dimensională non-obiectivă. Diferența este că, în arta figurativă aceste elemente sunt utilizate pentru a crea o impresie sau iluzie de formă și spațiu, și, de obicei, pentru a crea un accent în narațiunea portretizată.

Arta figurativă, însăși se bazează pe o înțelegere tacită de forme abstractizate: figura sculpturii din Grecia antică nu a fost naturalistă, deoarece formele sale au fost geometrice și idealizate.^[3] Ernst Gombrich sa referit la strictetile a acestei imagini schematice, aderarea la ceea ce era deja cunoscut, mai degrabă decât ceea ce este văzut, ca "metoda egipteană", o aluzie la claritatea bazată pe de memorie din imagini ale artei egiptene.^[4]

În cele din urmă idealizarea a dat calea observației, și artei figurative ce a echilibrat ideal, geometria cu un realism mai mare, vazut în sculptura clasică din 480 î.Hr. ^[3] Grecii se refereau la dependența observației vizuale ca mimesis. Până la impresioniști, arta figurativă a fost caracterizată de încercări de a reconcilia aceste principii opuse.^[4]

De la începutul Renașterii, manierismul și barocul din secolele al 18, 19 și 20 pictura arte figurative și-a extins în mod constant parametrii săi. Nicolas Poussin (1594-1665), un pictor francez al stilului clasic, a cărui operă prezintă în principal claritatea, logica și ordinea, și favorizează linia în detrimentul culorii, a servit ca alternativă stilului baroc mai mult narativ din secolul al 17-lea. El a fost sursa de inspirație majoră pentru artiștii de orientare clasică ca Jacques-Louis David, Jean-Auguste-Dominique Ingres și Paul Cezanne. Creșterea artei neoclasice a lui Jacques-Louis David a generat în cele din urmă reacțiile realiste ale lui Gustave Courbet și Manet Edouard, care nasc astfel arta figurativ multi-fațete a secolului 20.

• 
  Pictură din Egiptul Antic
• 
  Kamāl ud-Dīn Behzād, Construcția castelului Khornaq, în al-Hira, c. 1494-1495
• 
  Giotto, Tînguirea, c. 1305, Scrovegni Chapel
• 
  El Greco, Deschiderea celei de-a cincea pecete 1608-1614, Metropolitan Museum of Art, New York City
• 
  Peter Paul Rubens, Judecarea lui Paris, c. 1636, National Gallery, London
• 
  Nicolas Poussin, Et in Arcadia ego (Les Bergers d’Arcadie), late 1630s, the Louvre
• 
  Jean Auguste Dominique Ingres, The Valpinçon Bather, 1808, the Louvre
• 
  Eugène Delacroix, The Barque of Dante, 1822, the Louvre
• 
  Gustave Courbet, O înmormântare la Ornans, 1849-1850, Musee d'Orsay, Paris
• 
  Édouard Manet, Muzicianul bătrân, 1862, National Gallery of Art Washington, DC
• 
  Edgar Degas, Ballet Rehearsal, 1873, The Fogg Art Museum, Cambridge, Massachusetts
• 
  Pierre-Auguste Renoir, Dans la Le Moulin de la Galette (Bal du moulin de la Galette), 1876, Musée d'Orsay
• 
  Thomas Eakins, The Swimming Hole, 1884-5, Amon Carter Museum, Fort Worth, Texas
• 
  Paul Cézanne, Bather, 1885-1887, Museum of Modern Art
• 
  Vincent van Gogh, On the Threshold of Eternity, 1890, Kröller-Müller Museum
• 
  Paul Gauguin, The Midday Nap, (1894)
• 
  John French Sloan, McSorley's Bar, 1912, Detroit Institute of Arts
• 
  Ernst Kirchner, Berlin Street, 1913
• 
  George Bellows, Dempsey and Firpo (1924), Whitney Museum of American Art

• Arta abstractă
• Arte plastice
• Constructivism (artă)
• Naturalism (literatură)
• Artă conceptuală
• Artă concretă

• The Figure, National Gallery of Art Arhivat în 16 octombrie 2008, la Wayback Machine.