șpiț

română

Din germană Spitze.

Declinarea substantivului șpiț
m.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	șpiț	șpiți
Articulat	șpițul	șpiții
Genitiv-Dativ	șpițului	șpiților
Vocativ	'	'

unealtă formată dintr-o bară de oțel, ascuțită la vârf, cu ajutorul căreia se prelucrează piatra.
vârf sau muchie ascuțită a unui obiect.