străpunge

Din latină *extrapungere (= transpungere).

• AFI: /strəˈpun.ʤe/

1. (v.tranz.) a împunge cu un obiect cu vârf ascuțit, astfel încât vârful (sau întregul obiect) să răzbată în partea cealaltă; p. ext. a ucide sau a răni cu o armă ascuțită.
2. a perfora, a găuri.

   I-a străpuns inima.

3. (fig.) a străbate, a pătrunde, a trece prin ceva.

   A străpunge frontul.

4. a realiza legătura dintre două lucrări miniere subterane.

• 1: pătrunde
• 2: găuri, (înv.) proidi
• 3: sparge

• străpungător
• străpungere
• străpuns

• A străpunge frontul = a distruge într-un anumit loc linia de apărare a inamicului și a pătrunde dincolo de această linie

Din străpunge.

1. forma de persoana a III-a singular la prezent pentru străpunge.
2. forma de persoana a II-a singular la imperativ pentru străpunge.

• DEX online