păcurar
Etimologie
Din latină pecorarius.
Pronunție
- AFI: /pə.ku'rar/
Substantiv
| Declinarea substantivului păcurar | ||
| m. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | păcurar | păcurari |
| Articulat | păcurarul | păcurarii |
| Genitiv-Dativ | păcurarului | păcurarilor |
| Vocativ | păcurarule | păcurarilor |
Cuvinte derivate
Traduceri
Traduceri
Etimologie
Substantiv
| Declinarea substantivului păcurar | ||
| m. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | păcurar | păcurari |
| Articulat | păcurarul | păcurarii |
| Genitiv-Dativ | păcurarului | păcurarilor |
| Vocativ | păcurarule | păcurarilor |
- (reg.) muncitor care se ocupă cu extragerea păcurii.
- negustor ambulant care vindea păcură (și petrol lampant) prin sate; găzar.
Traduceri
Traduceri
Anagrame
Referințe
- DEX '98 via DEX online