lac

Din latină lacus.

• AFI: /lak/

Declinarea substantivului lac
n.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	lac	lacuri
Articulat	lacul	lacurile
Genitiv-Dativ	lacului	lacurilor
Vocativ	'	'

1. întindere mai mare de apă stătătoare, închisă între maluri, uneori cu scurgere la mare sau la un râu.

   Lac de munte.

2. (fig.) cantitate mare de apă sau de alt lichid.

• 1: (geogr.) (pop.) tău, baltă

• lăcărie, lăcăraie
• lăcoviște, lacoviște

• castan de lac
• lac de acumulare
• trifoi de lac
• usturoi de lac

• apă
• fluviu
• mare
• ocean
• râu

• A sări (sau a cădea, a da etc.) din lac în puț = a da de un rău mai mare, încercând să scape de un alt rău

Din franceză laque sau germană Lack. Provine din latină lacca < persană لاک (lāk) < hind. लाख (lākh). Provine din limba sanscrită लाक्षा (lākṣā, "culoare roșie").

Declinarea substantivului lac
n.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	lac	lacuri
Articulat	lacul	lacurile
Genitiv-Dativ	lacului	lacurilor
Vocativ	'	'

1. preparat lichid obținut prin dizolvarea într-un solvent volatil a unor rășini, uleiuri sau a altor substanțe și care, întins pe suprafața unui obiect, formează în urma evaporării solventului o pojghiță solidă, dură, care ferește obiectul de influența aerului și a umezelii, dându-i totodată un aspect plăcut.

   Lac pentru mobilă.

2. piele (sau imitație de piele) cu fața netedă, lucioasă, acoperită cu un strat de lac.

• 1: vernis, (înv.) vernichiu

• lăcui
• lăcuire
• lăcuit
• lăcuitor

• DEX online