iubit

Din verbul a iubi.

• AFI: /juˈbit/

Declinarea substantivului iubit
n.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	iubit	iubite
Articulat	iubitul	iubitele
Genitiv-Dativ	iubitului	iubitelor
Vocativ	iubitule	iubitelor

1. iubire.

• preaiubit

Declinarea adjectivului iubit
	Singular	Plural
Masculin	iubit	iubiți
Feminin	iubită	iubite
Neutru	iubit	iubite

1. care este foarte drag cuiva, pe care cineva îl iubește; drag.

• iubițel

Declinarea substantivului iubit
m.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	iubit	iubiți
Articulat	iubitul	iubiții
Genitiv-Dativ	iubitului	iubiților
Vocativ	iubitule	iubiților

1. persoană care este în relații de dragoste cu o persoană de sex opus; amant, amorez, ibovnic, drăguț.

• iubită

Din iubi.

1. forma de participiu trecut pentru iubi.

• butii
• buiți

• DEX '98 via DEX online