gaură
Etimologie
Din latină *gavula ( < cavus).
Pronunție
- AFI: /'ga.u.rə/
Substantiv
| Declinarea substantivului gaură | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | gaură | găuri |
| Articulat | gaura | găurile |
| Genitiv-Dativ | găurii | găurilor |
| Vocativ | gaură | găurilor |
- scobitură, adâncitură, spărtură ivită de la sine sau anume făcută într-un corp, într-un material, în pământ etc.; cavitate, bortă.
Cuvinte derivate
Cuvinte compuse
Expresii
- Gaură de șarpe = loc ferit care servește cuiva ca ascunzătoare
- (pop.) Doar nu s-o face gaură-n cer = nu va fi o pagubă prea mare
Traduceri
Anagrame
Referințe
- DEX '98 via DEX online