epitet
Etimologie
Din franceză épithète < latină epitheton.
Pronunție
- AFI: /e.pi'tet/
Substantiv
| Declinarea substantivului epitet | ||
| n. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | epitet | epitete |
| Articulat | epitetul | epitetele |
| Genitiv-Dativ | epitetului | epitetelor |
| Vocativ | epitetule | epitetelor |
- determinant expresiv pus pe lângă un substantiv sau pe lângă un verb pentru a scoate în evidență mai nuanțat o trăsătură a obiectului sau a acțiunii și pentru a da mai multă expresivitate artistică creației respective.
- calificativ elogios sau injurios dat cuiva.
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online