extrage
Etimologie
Din latină extrahere (după trage).
Pronunție
- AFI: /eks'tra.ʤe/
Verb
| Conjugarea verbului extrage | |
| Infinitiv | a extrage |
| Indicativ prezent pers. 1 sg. |
extrag |
| Conjunctiv prezent pers. 3 sg. |
să extragă |
| Participiu | extras |
| Conjugare | III |
- (v.tranz.) a scoate o substanță dintr-un material, a separa o substanță de alta prin diferite procedee.
- (v.tranz.) a scoate un corp din locul în care s-a format sau în care a fost introdus.
Cuvinte derivate
Expresii
- (mat.) A extrage rădăcina pătrată (sau cubică etc.) = a calcula rădăcina pătrată (sau cubică etc.) a unui număr dat
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online