coincide
Etimologie
Din franceză coïncider, italiană coincidere.
Pronunție
- AFI: /ko.in'ʧi.de/
Verb
| Conjugarea verbului coincide | |
| Infinitiv | a coincide |
| Indicativ prezent pers. 1 sg. |
coincid |
| Conjunctiv prezent pers. 3 sg. |
să coincidă |
| Participiu | coincis |
| Conjugare | III |
- (v.intranz.) (despre evenimente, fenomene etc.) a se petrece simultan, a se produce în același loc.
- (v.intranz.) a fi identic, a se potrivi întocmai.
- (v.intranz.) (despre linii, figuri, suprafețe) a se suprapune perfect.
Traduceri
Traduceri
Anagrame
Referințe
- DEX '98 via DEX online