clar

Din latină clarus. Confer franceză clair.

• AFI: /klar/

Declinarea adjectivului clar
	Singular	Plural
Masculin	clar	clari
Feminin	clară	clare
Neutru	clar	clare

1. (despre imagini vizuale) care se distinge bine, deslușit; vizibil.

   O imagine clară.

2. (despre ape) limpede.
3. (despre surse de lumină) care împrăștie o lumină limpede, strălucitoare.
4. care este lipsit de impurități.
5. (despre sunete sau voce) care răsună distinct, precis.

   O voce clară.

6. (despre gânduri, idei, cuvinte etc.) ușor de înțeles; evident, lămurit.
7. (despre facultăți intelectuale) care pătrunde ușor, înțelege bine lucrurile.

   Un sens clar.

   O afirmație clară.

8. (despre oameni) care se exprimă limpede.

• 1: deslușit, distinct, evident, lămurit, limpede, precis, (înv.) apriat, chiar, (fig.) curat
• 4: limpede, nealterat, pur, (fig.) cristalin, (rar fig.) curat
• 6: evident, flagrant, incontestabil, indiscutabil, izbitor, învederat, limpede, neîndoielnic, neîndoios, netăgăduit, pregnant, vădit, vizibil, (livr.) manifest, (fig.) marcat
• 7: deslușit, explicit, expres, inteligibil, lămurit, limpede, net, precis, răspicat, (livr.) comprehensibil, (înv.) apriat, (fig.) neted, transparent

• confuz, neclar, nedeslușit, obscur, vag, nelămurit, nebulos, tulbure, încurcat, încâlcit, cețos, obnubilat

• clarifica
• clarificabil
• clarificare
• clarificat
• clarificator
• clarisim
• claritate
• clarobscur
• clarvăzător
• neclar

• clar de lună

• chiar

• DEX online

---

(català)

Din latină clarus.

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

clar m., clara f.

1. clar

• net, pur

• impur, espès, fosc, complicat, brut, dubtós

• aclarir
• clarobscur
• claror
• claredat

• és clar!
• no veure-ho clar
• treure'n l'aigua clara
• més clar, l'aigua
• parlar clar
• clar i català

---

(interlingua)

Etimologie lipsă. (Ajută)

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

clar

1. clar

---

(occitan)

Din latină clarus.

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

clar m., clara f.

1. clar