cerber
Etimologie
Din franceză cerbère < latină cerberus.
Pronunție
- AFI: /'ʧer.ber/
Substantiv
| Declinarea substantivului cerber | ||
| m. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | cerber | cerberi |
| Articulat | cerberul | cerberii |
| Genitiv-Dativ | cerberului | cerberilor |
| Vocativ | cerberule | cerberilor |
- (în mitologia greacă) animal fabulos imaginat ca un câine cu trei capete, care stătea la porțile infernului și păzea intrarea.
- (fig.) (livr.) paznic sever, exigent.
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online