cane

Vezi și : CanE, cãne

Din cană.

• AFI: /ˈka.ne/

1. forma de plural nearticulat pentru cană.

Confer câine.

1. formă arhaică pentru câine.

• DEX online

---

(corsu)

• cani

Din latină canis.

• AFI: /ˈka.ne/

cane m.

1. câine

---

(English)

Din franceza veche cane < latină canna.

• AFI: /keɪn/
• SAMPA: /keIn/
•  Audio (AmE)^fișier

cane, pl. canes

1. tulpina unei plante; planta însăși
2. nuia
3. baston

• bamboo cane
• sugar cane
• walking cane

• Cain

---

(français)

Din latină anas.

• AFI: /kan/

cane f., canes pl.

1. rață

• canette
• caneton
• caniche

• canard

• canne
• Cannes

• marcher comme une cane

1. forma de indicativ prezent persoana a III-a singular și imperativ persoana a II-a singular pentru caner

• acné
• Caen

---

(italiano)

Din latină canis, canem.

• AFI: /ˈkane/

cane m., cani pl.

1. (zool.) câine
2. (fig.) câine

   Figlio di cane.

3. (despre arme) cocoș (de pușcă), percutor

   Preparati ad armare il cane.

• accanirsi
• cagnara
• cagnesco
• cagnetto
• cagnolino
• canaglia
• canaio
• canea
• canide
• Canidi
• canicola
• canile
• canino
• pescecane

• cane d'acqua
• Cane da caccia
• cane da ferma
• cane da penna
• cane da riporto
• cane lupo
• Cane maggiore
• Cane minore
• cane poliziotto
• cane procionoide
• cane viverrino

• cagna

• cane che abbaia non morde
• fare un male cane
• freddo cane

• abbaiare
• bau

Declinarea adjectivului cane
	Singular	Plural
Masculin	cane	cane
Feminin	cane	cane

1. canin, câinic

• Treccani.it
• Wiktionary
• Wikizionario

---

(sardu)

Din latină canis.

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

cane m.

1. câine