cană

Vezi și : cana, Cana, caña

Din franceză canne.

• AFI: /'ka.nə/

Declinarea substantivului cană
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	cană	cane
Articulat	cana	canele
Genitiv-Dativ	canei	canelor
Vocativ	cană	canelor

1. (bot.) belșiță.

• (bot.) belșiță

• cală

Se consideră în general reprezentant al germană Kanne, prin intermediul slav (bulgară кана (kana), Cihac, II, 39) sau al latină canna (Meyer, Neugr. St., III, 26), confer franceză cannette, normandă canne („urcior”).

Apare și în neogreacă ϰάννα (kánna), de unde provine macedoromână. În română nu pare probabilă derivarea directă din latină, fiind vorba de un cuvânt de origine germanică, și posibil târzie.

Lohovary 320 îl explică prin pre-indoeuropeană.

Declinarea substantivului cană
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	cană	căni
Articulat	cana	cănile
Genitiv-Dativ	cănii	cănilor
Vocativ	cană	cănilor

1. vas cu toartă care servește la băut sau la scos lichide dintr-un vas mai mare.

   O cană de apă.

2. (p.ext.) conținutul unui astfel de vas.
3. vas de formă cilindrică în care se depune banda de bumbac, de in sau de cânepă, la cardele și laminoarele din filaturi.

• 1-2: (reg.) canceu, (Transilv. și Ban.) cănată, (Ban., Transilv. și Olt.) șol, (prin Transilv.) șolnă

• cănăbet
• cănășuie
• cănățuie
• căniță
• cănuță

• caliciu
• ceașcă
• cupă
• pahar

• DEX '98 via DEX online