ancora

Vezi și : ancoră

Din ancoră.

• AFI: /an.koˈra/

Conjugarea verbului (se) ancora
Infinitiv	a (se) ancora
Indicativ prezent pers. 1 sg.	(mă) ancorez
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să (se) ancoreze
Participiu	ancorat
Conjugare	I

1. (v.intranz.) a fixa o navă sau un corp plutitor de fundul apei cu ajutorul unei ancore; p. ext. a se opri, a ajunge (definitiv) undeva.
2. (v.tranz. și refl.) (fig.) a (se) fixa.
3. (v.tranz.) a lega un sistem tehnic de un alt sistem tehnic sau de pământ (pentru a împiedica deplasarea sau răsturnarea lui).

• 2: (se) fixa

• dezancora

• ancoraj
• ancorare
• ancorat
• ancorator
• ancoră
• ancorot

• barcă
• navă

Din ancoră.

• AFI: /ˈan.ko.ra/

1. forma de singular articulat pentru ancoră.

• DEX online

---

(italiano)

Din latină ancora.

• AFI: /'aŋkora/
• AFI: /ˈankora/

ancora f., ancore pl.

1. ancoră

• ancoraggio
• ancorare
• ancorato
• ancoressa
• disancorare

• ancora di salvezza
• gettare l'ancora
• levare l'ancora

Din latină populară *hinc ad hōram.

• AFI: /aŋˈkoː.ra/
• AFI: /anˈkora/

ancora

1. încă, în continuare

   Suonala ancora.

2. mai, totuși

   Qui c'è ancora molto da fare.

3. încă, până acum; până atunci

   Non sono ancora arrivato.

• anche

• ancorché
• financo

---

(Latina)

Din greacă antică ἄγκυρα (ánkyra).

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

Declinarea substantivului ancora
f.	Singular	Plural
Nominativ	ancora	'
Genitiv	'	'
Dativ	'	'
Acuzativ	'	'
Ablativ	'	'
Vocativ	'	'

1. ancoră
2. (fig.) refugiu, adăpost

• ancorale
• ancorarius

• iaciō ancōrum

---

(occitan)

Din latină ancora.

• AFI: /aɳˈkuro/

ancora f., ancoras pl.

1. ancoră

• ancorar
• ancoratge