alkekung
(svenska)
Etimologie
Origine incertă, dar probabil în legătură cu alka („alca”) și unge („pui; copil”). Confer norvegiană alkekonge.
Pronunție
- AFI: /ˌalkɛˈkɵŋ/
Substantiv
| Declinarea substantivului alkekung | ||||
| c. | Singular | Plural | ||
| Nehotărât | Hotărât | Nehotărât | Hotărât | |
| Nominativ | alkekung | alkekungen | alkekungar | alkekungarna |
| Genitiv | alkekungs | alkekungens | alkekungars | alkekungarnas |