nimic

• nimica, (reg.) nimică, nemica, nemică

Din latină nemῑca.

• AFI: /ni'mik/

1. (pron. neg.) nici un lucru; spec. nici un cuvânt, nici un sunet, nici un zgomot; nici un lucru rău, defavorabil, primejdios.

   Totul sau nimic.

• (rar) nicicât

• tot

• nimica
• nimicarniță
• nimici, nimicnici
• nimicie, nimicnicie
• nimicire, nimicnicire
• nimicit, nimicnicit
• nimicitor
• nimicuici
• nimicuicire
• nimicuicitor
• nimicuros
• nimicuța, nimicuță

• (loc. adj.) De nimic = a) care este fără nici o valoare, fără importanță, mărunt; b) (despre oameni) lipsit de orice merit; lipsit de caracter; ticălos, necinstit.
• (loc. adv.) Pe nimic = (aproape) gratuit, degeaba.
• Întru (sau cu) nimic = în nici un fel, deloc.

1. (înv. și pop.) defel, deloc, nicidecum; câtuși de puțin, în nici un fel.

   Nu știe nimic la istorie.

• (pop. și fam.) boacă, (pop.) neam, (arg.) canci

• A nu avea nimic a face = a nu avea nici o legătură (unul cu altul)

Declinarea substantivului nimic
n.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	nimic	nimicuri
Articulat	nimicul	nimicurile
Genitiv-Dativ	nimicului	nimicurilor
Vocativ	'	'

1. (adesea la pl.) lucru, ființă, faptă sau vorbă fără valoare.
2. (fig.) lipsă de merit.
3. (fig.) (mai ales art.) neant, neființă.

• 1: fleac, bagatelă
• 3: neant

• (loc. adv.) (reg.) Pe o nimică pe ceas = într-o clipă, repede.

• O nimica toată = ceva de foarte mică importanță sau valoare, fără nici o însemnătate

• DEX online