melc

Origine necunoscută.

Lingvistul Sorin Paliga pornește de la forma pre-indo-europeană *M-L- („proeminență, colină”); relativ cu mal al cărui înțeles primar era „deal” > „țărm pietros”. Numele moluștei se explică prin credința învechită că melcii erau un gen de delușori vii. Există posibilitatea ca acest cuvânt român să fie înrudit cu latină mollis sau mollusca < *mel-d-.

• AFI: /melk/

Declinarea substantivului melc
m.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	melc	melci
Articulat	melcul	melcii
Genitiv-Dativ	melcului	melcilor
Vocativ	'	'

1. nume dat mai multor specii de gasteropode din încrengătura moluștelor, care au corpul moale, de obicei apărat de o cochilie răsucită în spirală, și patru tentacule sensibile, la cap.

• (zool.) gasteropod, gastropod, (pop.) bourel, culbec, (reg.) babiță, (în jocurile de copii) codobelc

• înmelcui
• înmelcuire
• înmelcui
• melcie

• melc fără casă
• melc membranos
• melcul lui Pascal

• mal

• (loc. adj.) Ca melcul = a) răsucit, în spirală; b) foarte încet.

• A tăcea ca melcul = a nu scoate nici un cuvânt
• A se mișca ca melcul (sau cu pași de melc) = a se mișca foarte încet
• (iron. argou) A avea o față de confort trei/de melc obosit/de gură de canal/de spate de bloc/de biscuite tăiat/de buzunar întors = a fi urât, a avea fizionomie neplăcută

Declinarea substantivului melc
m.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	melc	melci
Articulat	melcul	melcii
Genitiv-Dativ	melcului	melcilor
Vocativ	'	'

1. (p. anal.) partea osoasă a labirintului urechii interne.
2. organ sau angrenaj al unor mașini destinat să transmită, să transforme sau să utilizeze în diferite feluri mișcarea de rotație.
3. prăjitură făcută din aluat încolăcit în spirală, presărat cu nucă dată prin mașină.
4. (la pl.) șuvițe de păr răsucite în formă de inelușe.

• 1: cohlee

• DEX online