maturitate
Etimologie
Din franceză maturité < latină maturitas, maturitatis.
Pronunție
- AFI: /ma.tu.ri'ta.te/
Substantiv
| Declinarea substantivului maturitate | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | maturitate | invariabil |
| Articulat | maturitatea | invariabil |
| Genitiv-Dativ | maturității | invariabil |
| Vocativ | ' | ' |
- stare de deplină dezvoltare (fizică și intelectuală); calitatea de a fi matur; p.ext. perioadă din viața omului între tinerețe și bătrânețe.
- La vârsta maturității.
- (biol.) stare de dezvoltare deplină a unui organ sau a unui organism întreg.
- stare de deplină dezvoltare a unui fruct.
- (fig.) stadiu înaintat de experiență, de însușire a cunoștințelor; seriozitate, profunzime (determinată de vârstă, de experiență).
- Maturitatea gândirii, a sentimentelor cuiva.
Sinonime
- 1: (înv.) bărbăție
- 3: coacere
- 5: profunzime, seriozitate, temeinicie
Antonime
Cuvinte derivate
Cuvinte compuse
Traduceri
stare de dezvoltare fizică și intelectuală completă
Referințe
Etimologie
Etimologie lipsă. (Ajută)
Pronunție
Pronunție lipsă. (Modifică pagina)
Substantiv
maturitate f.