mâneca
 Vezi și : mânecă
|
Etimologie
Din latină manĭcāre.
Pronunție
- AFI: /mɨ.neˈka/
Verb
| Conjugarea verbului (se) mâneca | |
| Infinitiv | a (se) mâneca |
| Indicativ prezent pers. 1 sg. |
(mă) mânec |
| Conjunctiv prezent pers. 3 sg. |
să (se) mânece |
| Participiu | mânecat |
| Conjugare | I |
- (v.refl. și intranz.) (pop.) a se scula dis-de-dimineață; a pleca dis-de-dimineață; p. gener. a porni, a pleca.
Sinonime
Cuvinte derivate
Paronime
Traduceri
Etimologie
Din mânecă.
Pronunție
- AFI: /ˈmɨ.ne.ka/
Substantiv
- forma de singular articulat pentru mânecă.