concurență
Etimologie
Din franceză concurence.
Pronunție
- AFI: /kon.ku'ren.ʦə/
Substantiv
| Declinarea substantivului concurență | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | concurență | concurențe |
| Articulat | concurența | concurențele |
| Genitiv-Dativ | concurenței | concurențelor |
| Vocativ | concurență | concurențelor |
- rivalitate comercială, luptă dusă cu mijloace economice între industriași, comercianți, monopoluri, țări etc. pentru acapararea pieței, desfacerea unor produse, pentru clientelă și pentru obținerea unor câștiguri cât mai mari.
- întrecere, rivalitate într-un domeniu de activitate.
- (geom.) proprietate a dreptelor concurente.
Cuvinte compuse
Expresii
- A face concurență cuiva = a căuta să întreacă pe cineva, țintind spre același scop
Traduceri
Traduceri
Anagrame
Referințe
- DEX '98 via DEX online