amâna

See also: amana, amaña, and amañá

Romanian

Alternative forms

amîna — 1953–1993 spelling

Etymology

Probably from mâine (compare the variant form mâne), possibly based on a Latin construction ad māne, or on a hypothetical adverbial form *amâne in Romanian. Compare Aromanian amãn, amãnari. Similar semantic development in French ajourner.

Pronunciation

IPA^(key): /a.mɨˈna/
Rhymes: -a
Hyphenation: a‧mâ‧na

Verb

a amâna (third-person singular present amână, past participle amânat) 1st conj.

to delay, postpone, put off
Synonym: întârzia
to adjourn, suspend

Conjugation

conjugation of amâna (first conjugation, no infix)

number		singular			plural
infinitive			a amâna
gerund			amânând
past participle			amânat
person		1st person	2nd person	3rd person	1st person	2nd person	3rd person
indicative		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	amân	amâni	amână	amânăm	amânați	amână
	imperfect	amânam	amânai	amâna	amânam	amânați	amânau
	simple perfect	amânai	amânași	amână	amânarăm	amânarăți	amânară
	pluperfect	amânasem	amânaseși	amânase	amânaserăm	amânaserăți	amânaseră
subjunctive		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
subjunctive	present	să amân	să amâni	să amâne	să amânăm	să amânați	să amâne
imperative		—	tu	—	—	voi	—
	affirmative		amână			amânați
	negative		nu amâna			nu amânați