decola
Appearance
Portuguese
[edit]Verb
[edit]decola
- inflection of decolar:
Romanian
[edit]Etymology
[edit]Borrowed from French décoller.
Verb
[edit]a decola (third-person singular present decolează, past participle decolat) 1st conj.
- to take off
Conjugation
[edit] conjugation of decola (first conjugation, -ez- infix)
infinitive | a decola | ||||||
---|---|---|---|---|---|---|---|
gerund | decolând | ||||||
past participle | decolat | ||||||
number | singular | plural | |||||
person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | decolez | decolezi | decolează | decolăm | decolați | decolează | |
imperfect | decolam | decolai | decola | decolam | decolați | decolau | |
simple perfect | decolai | decolași | decolă | decolarăm | decolarăți | decolară | |
pluperfect | decolasem | decolaseși | decolase | decolaserăm | decolaserăți | decolaseră | |
subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | să decolez | să decolezi | să decoleze | să decolăm | să decolați | să decoleze | |
imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
affirmative | decolează | decolați | |||||
negative | nu decola | nu decolați |
Spanish
[edit]Verb
[edit]decola
- inflection of decolar: